Lacul Morii



A mutat osemințele de aici nea Nicu ca să aducă apă de la Argeş. A asanat, a scos mormintele şi le-a mutat în partea aialaltă, la Roşi, în saci . A văruit, a dezinfectat, a vrut să-l facă navigabil, cum e la francezi, pe Sena, de se plimba cu de toate, cu mărfuri.  Face lumea baie...Mortul e la 2m. Aici e asanat la 15 metri ca să cuprinda apa asta aici. 

Știti ce a fost urât la el? Muta bisericile dintr-un loc în altul. La Moşilor acolo, a luat o biserică, a mutat-o. Dar fie vorba între noi, când vrei să mai respecți biserica, nu te bagi cu proiectele să dărâmi. Le băga numai printre blocuri, le ascundea. Cu cât ascunzi, cu atât faci mai puternică credința, credința nu ai cum să o îngrădeşti.

Dumnezeu nu dă la toți totul. Fiecare primeşte bucățica lui.


Dumneavoastră ce bucățică ați primit?

Când eram mic, mi-era frică de apă. Stăteam pe lângă Lacul Tei. Mama m-a dus la biserică, la Plumbuita şi în mod inexplicabil mi-a dispărut frica. Am ajuns şi la Marină.

Important e să îți învingi frica. Atunci te mulțumeşti cu tine, ai o forță in tine. Totul e legat de creier. Dacă creierul îl ai linistit, te alimintează, îți dă forță.

Cum învingi frica?

Cu încetinitorul. Aduni, un pic de colo, un pic de colo şi la un moment dat îți dai seama că eşti pe drumul bun.




Ce e apa?

Viața...şi cântecul lui Loredana.

Sunt trei lucruri sacre: credința val, iubirea foc şi viața fum. Credința e lucrul cel mai important. Nu se poate compara nu nimic. Credința leaga omul de bunătate.

Ce sfat le dați celor cărora le e frică de apă?

Depinde de om. Începi cu apă mai mica, apoi cu apă mai mare. Cand eram copii de 9 ani şi treceam Teiul, treceam pe scânduri, sprijiniți de bucăți de scânduri. Te poti ține la suprafață şi cu mingi de fotbal, mingi de polo, sau pepeni, că au oxigen.

De când înot aici, în Lacul Morii, mi-au fost furate de 3,4 ori hainele, că înot până departe. M-am descurcat, am făcut rost de la oamenii care erau şi ei aici.

Ce era frumos la copilarie?

Înotul, fructele..Erau ferme pe la Pipera, unde erau şi bazele rusesti. Aveam vreo 10 anişori şi mergeam după fructe. Odată am căzut acolo într-o groapa pentru pomi, m-a scos un văr. Dar scăldatul era cel mai ce.

Pe unde ați înotat?

În Lacul Tei, la Mangalia, când eram la marină. Am fost 2 ani caporal. În Dunare nu am înotat, că Dunarea are vârtejuri. Ca să ieşi dintr-un vârtej te scufunzi la fund, la baza lui şi de acolo ieşi.




De la tatăl dumneavoastră ați învățat să înotați?

Tata nu ştia să înoate. Vara era plecat pe teren şi noi trebuia sa stăm acasă, să scriem la caiete. 


November 1







November 1 is the day when we remember the ones who departed, in Transylvania,  the north-west of Romania. Every year my parents go to the cemetery to light candles for their parents and grandparents. I have accompanied them for a great part of my life, first as child, then as a teenager and now as an adult. I could never mirror their sorrow. Instead I would experience every time a strange silent joy of being with them and the whole family. Aunts, uncles and people that sometimes don't talk to each other get together to celebrate the dead.





My father's sister Lucretia.